 | Anne86
Vizitator |
| Buna ziua. Am divortat in urma cu 4 ani de fostul sot, cetatean strain, din Ecuador. La momentul respectiv, situatia a fost cu atat mai mult in favoarea mea cu cat procesul s-a tinut in lipsa (el fiind ramas in tara de resedinta, Ecuador iar eu intoarsa in Romania, ultimul domiciliu comun fiind in Ecuador dar urmand sa ne restabilim in Romania) , cu un curator pus in apararea lui, astfel evitand sa ne balacarim nu stiu cate infatisari. Am obtinut custodie exclusiva, pensie alimentara pt cel mic si desfacerea casatoriei din vina exclusiva a lui, motivul divortului fiind, in primul rand, adulterul din partea lui. Am incercat sa pastrez o relatie amicala cu el pentru ca cel mic sa aiba parte de o imagine paterna, fie ea si foarte rar, tinand cont de distanta. Acesta, il viziteaza anual si este primit chiar in apartamentul parintilor mei, in care locuiesc eu cu copilul, pentru a-i usura cheltuielile si a avea o relatie cat mai apropiata de baiat pe perioada sederii. Pensia alimentara a trimis-o lunar.
Intrebarea si teama mea este urmatoarea: el mi a cerut mereu sa il duc in vacante in Ecuador, chiar si insotit de mine si pana acum am negat frumos acest lucru in ideea ca s au gasit contexte. Imi este teama ca asteapta ca cel mic sa implineasca 10 ani si sa redeschida vreun dosar. El este o persoana f duala in care nu poti avea incredere. Copilului i am pastrat o imagine curata a tatalui, stie doar ca au fost neintelegeri intre noi si o idee de agresivitate din partea lui. Nu stie ca si a lasat familia pentru o umbla cu alte femei, ca intre timp s-a casatorit cu una dintre fostele amanante, ca pe mine m-a agresat fizic si verbal de nenumarate ori si, nu in ultimul rand, ca este un mitoman. Ideea este ca, el vine sa l viziteze o data pe an, in vacanta, ii cumpara chestii, il rasfata si pleaca. De ce nu ar vrea copilul sa mearga in vacanta la el?
Nu stiu daca reprezinta un motiv pentru ca audierea lui sa fie mai putin luata in considerare sau ca aceasta vacanta si vizita acolo sa fie amanata chiar si dupa varsta de 10 ani, faptul ca baiatul are ADHD. Nu inseamna ca are handicap insa este o tulburare cu care ma lupt in fiecare moment. Este o lupta zilnica pentru a l mobiliza in a face orice. Gandirea lui este mult mai copilaroasa si superficiala decat a unui copil de varsta lui. Sunt sigura ca el, cu gandirea lui inocenta s-ar gandi doar la vacanta si lipsa temelor si a rutinei de acasa. Automat, cu mine exista si stari conflictuale deoarecr opune rezistenta cand are sarcini de indeplinit. Il cunosc pe fostul sot, este f impulsiv, atat fizic cat si in a lua decizii. Odata ajuns acolo in vacanta, nu se va gandi ca ii da peste cap toata viata, tot ce a reusit sa achizitioneze si adaptarea lui la viata in acesti ani si va vrea sa il opreasca. Se va gandi ca are situatie materiala mai buna, casa mai mare si va gasi si vreo bona pt el. Pentru mine este o lupta zilnica. Baiatul a inceput sa vb la 4 ani si, desi evolutia lui a fost buna, rezultatele scolare sunt f bune, in spate sta o dedicare si munca enorma. Lucrez cu jum d norma pt a putea sta in spatele lui. Tatal lui nu intelege nevoile lui speciale, pentru el conteaza partea de confort si materiala. Copilul are de toate si este implicat in toate ectivitatile extrascolare posibile, nu ii lipseste nimic la nivel material. Singura grija a lui fata de copil este ca nu are camera proprie, acesta stand cu mine in sufragerie insa avand tot confortul si tot d c are nevoie in camera si de c nu ii fac freza. Cam astea sunt cele 2.griji. Da, pensia alimentara trimite si reprezinta banii pe care ii ia pe o chirie, bani care ajuta f mult pentru ca baiatul merge la psiholog, ia tratamente etc.. Deci, ajuns in vacanta in Ecuador, riscul de a fi oprit acolo si imposibilitatea de a face eu ceva de aici, este enorm.. Odata oprit acolo, mi l termina. El abia a vorbit romana, abia s a integrat aici cu tot ce inseamna rutinele varstei, scoala. Are prieteni, familia... Tot. Acolo nimeni nu stie limba, nici macar tatal lui decat sa se faca inteles pt lucruri elementare. Baiatul are si alte problemute de sanatate care trebuiesc tinute sub control. Vreau sa evit sa ajunga acolo cat mai mult posibil iar la 10 ani, daca va fi intrebat, clar ar vrea sa mearga macar in vacanta... Ce copil n ar vrea. Nu vreau sa incarc copilul cu adevaratele motive ale divortului, asa poate s ar intoarce impotriva lui si nici nu ar vrea sa mearga insa nu doresc asta. Dar gandul ca l as putea pierde si cum i ar fi lui acolo pe termen lung, ma omoara. Credeti ca daca se ajunge la un nou proces unde fostul sot ar cere vacante petrecute in Ecuador, instanta ar tine cont de problemele de sanatate ale copilului, in ciuda faptului ca cel mic si ar exprima dorinta de a merge? Ar tine cont ca Ecuadorul este la capatul lumii si daca mi l-ar opri, nu mi l-ar aduce nimeni inapoi? Ar tine cont ca, in favoarea unei vacante petrecute acolo, copilul ar putea fi afectat grav pe termen lung prin schimbarea de mediu, cu atat mai mult daca l-ar opri? Adhd este o tulburare neurologica si, desi la prima vedere a copilului nu pare o problema care sa afecteze vizibil, de fapt afectarea este si emotionala si neuronala iar intr un mediu complet strain, ar fi un impact enorm nagativ. Asa cum spuneam, el este mult mai infantil fata de varsta pe care o are si s ar lasa convins cu cateva atentii si distractii, ca acolo e mai distractiv. Taica su sigur nu l ar cicalii sa isi faca temele, sa lase televizorul, sa manance, sa se schimbe etc, ci i ar da telefonul si niste jocuri video in brate. Ar fi perfect pt ambii. Tatal are in favoarea lui faptul ca a trimis pensia si a venit anual in vizita. Credeti ca este cazul, la un moment dat, , sa povestesc copilului exact motivele despartirii de tatal lui ca sa aiba o imagine mai clara asupra situatiei? Altfel, in eventualitatea audierii lui, tind sa fiu lupul cel rau care il "obliga" sa faca mereu lucruri (prin prisma afectiunii, orice sarcina este greu d indeplinit iar temele o corvoada) iar taica su, zanul care apare in vacanta si ii cumpara si il plimba (la joaca nu mai oboseste). Stiu ca nu voi putea evita la nesfarsit sa mearga acolo insa trebuie sa mai evolueze, sa se mai maturizeze psihic. 10 ani pt el, va fi prea putin pt a avea o judecata si punct de vedere pertinent.
Daca ajunge in vacanta acolo, il pierd. Ne pierdem... Exista o legatura imenensa intre noi si iubire desi apar stari conflictuale puternice din cauza tulburarii cu care luptam zilnic. Viata mea i-o dedic lui. Si pe taica su il iubeste si ii e dor sa vina in vizita. Am fost deschisa sa trec peste tot ce a fost intre noi si ce a facut (agresivitate fizica si verbala, infidelitate) si sa il primesc la mine sa stea cu copilul, dar nu acolo.
Cat am stat acolo impreuna, ma ameninta ca nu ma mai lasa sa plec cu copilul, deci am motivr sa ma tem, mai ales ca e singurul copil si altul nu stiu dc mai poate face iar accesul la copil, cand stai la capatul lumii, este limitat. Cand il va prinde in vacanta, nu i va da drumul iar eu sa ma lupt cu statul Ecuadorian, nu voi avea cum.
Va rog sa imi raspundeti, sa va spuneti parerea vis a vis de cum credeti ca ar putea decurge sitiatia tinand cont de tot: problemele copilului, destinatia indepartata etc.
Multumesc anticipat. | |
|
|
Divort cu cetatean strain si minor.
