Baroul Bihor |
Un articol în care Preşedintele Filialei Bihor a Casei de Asigurări a Avocaţilor scrie care este opinia sa despre centralizarea fondurilor casei şi despre dificultatea examenului de admiterere în avocatură din 2012.
Stimaţi colegi.
In primul rând doresc să vă urez La mulţi ani şi un nou an mai bun şi mai plin de satisfacţii.
Nu pot totuşi să nu vă reamintesc câteva aspecte care apreciez că trebuie să le avem în vedere şi să le discutăm în forurile noastre de decizie. În fond ceea ce ne interesează pe toţi este ideea ca profesia noastră să se dezvolte şi să asigure tuturor colegilor posibilitatea de a-şi realiza aspiraţiile.
Se pare că veşnica problemă cu care ne confruntăm deja de mai mulţi ani este situaţia Casei de asigurări a avocaţilor. Deja a devenit o obsesie bolnăvicioasă a unor persoane din conducerea casei centrale să revină mereu cu acelaşi idei care au fost deja respinse de nenumărate ori de către forurile noastre de conducere. Congresul avocaţilor din 2012 a respins definitiv solicitarea de centralizare a fondurilor casei, acestea rămânând în administrarea filialelor.
Cu toate acestea, se încearcă iar, pe uşa din dos, să se promoveze o nouă propunere de centralizare a acestor fonduri. Nu ştim cine şi la cererea cui şi mai ales pe ce fonduri, a făcut un „studiu” din care rezultă că o centralizare a acestor fonduri ar duce la creşterea solvabilităţii sistemului. Trebuie să vă spun că „argumentele” enumerate nu m-au convins deloc. Nu înţeleg în ce măsură, în condiţiile în care intrările şi ieşirile de fonduri nu se modifică, cum creşte solvabilitatea sistemului. Este un non-sens.
Da, ştim că mai multe filiale au probleme de cash-flow. Aşa cum am arătat de mai multe ori, acestea sunt aspecte conjucturale care ţin atât de situaţia economică actuală cât şi de unele deficienţe organizatorice sau de conducere de la unele filiale şi nu sunt sistemice. Pur şi simplu trebuie pus piciorul în prag şi la acele filiale la care se constată nereguli în administrarea fondurilor să se aplice statutul, mergându-se până la desfiinţarea filialei şi transformarea acesteia în sucursală. Dar atenţie, aceste măsuri nu pot fi decât temporare pentru că principiul de bază trebuie să rămână aceea a funcţionării de filiale pe lângă barou. Altfel ne vom trezi că treptat, pe diverse motive, toate filialele se vor transforma în sucursale. Consider că o asemenea măsură trebuie luată doar de către congresul avocaţilor ca şi for suprem de conducere al activităţii acestei profesii, altfel dăm loc la subiectivisme, la o conducere administrativă de către o casă centrală care oricum nu ne consultă în nimic.
Din acest punct de vedere, cred că toţi colegii – preşedinţi de filiale – pot confirma că practic casa centrală ia decizii curente dar şi strategice fără consultarea noastră. Eventula ni se trimite un proiect gata conturat la care putem face propuneri „post festum”. Întrebarea este cui serveşte un asemenea stil de lucru. Nu este nici democratic şi nici corect să nu consulţi pe cei direct interesaţi încă în faza de redactare a unor proiecte de modificare a sistemului. Practic noi cei din teritoriu suntem doar nişte funcţionari însărcinaţi cu adunarea banilor şi plata drepturilor de asigurări sociale fără a avea un cuvânt în luarea unor decizii strategice. Motivul cred că este simplu.
Cei din teritoriu nu sunt de acord cu centralizarea fondurilor. Şi motivul este lesne de explicat. Sunt banii noştri, adunaţi de noi şi dorim să ştim ce se întâmplă cu ei. Din păcate casa centrală ne-a demonstrat de-a lungul anilor o lipsă de transparenţă totală. Faptul că anual ni se prezintă un bilanţ global nu înlătură această opinie. Fondurile centralizate sunt utilizate în mod discreţionar, fără consultarea noastră, se plătesc tot felul de studii şi cercetări care nu au adus nimic nou – nota bene pe bani grei –ca atare nu suntem deloc siguri că o asemenea centralizare de fonduri ar avea un rezultat benefic nici din acest punct de vedere al transparenţei.
Consider că trebuie să ne concentrăm pe remedierea situaţiei economico-financiare a filialelor care au probleme. Acolo unde nu a existat preocupare pentru colectarea fondurilor, ori s-au constatat cheltuieli care nu au legătură cu activitatea filialelor, s-au risipit fonduri, să se ia măsuri disciplinare statutare iar la filialele care au probleme de lichidităţi din motive neimputabile, casa centrală să intervină prin acordarea de împrumuturi în condiţii contractuale bine determinate
Trebuie să asigurăm o creştere constantă a intrărilor printr-o politică de economii şi mărire a încasărilor inclusiv din plasamente avantajoase ale disponibilităţilor existente.
O creştere din acest punct de vedere poate proveni şi din modalitatea de accedere în profesie. Deşi nu este treaba mea, ca şi avocat pot să îmi exprim o părere. Examenul de intrare în profesie din acest an 2012 nu a dovedit decât un singur lucru. Dorinţa de a deveni o castă închisă care să permită accesul doar întâmplător şi în proporţie cât mai redusă. Şi atenţie, ne considerăm o profesie liberală ! Practic ne-am bătut joc de cei care au dorit să intre în profesie. Cu experienţă didactică de peste 15 ani în învăţământul superior ştiu ce uşor este să dovedeşti cuiva că nu ştie nimic. Ori acest examen tocmai asta a făcut. În loc să verificăm ce ştiu absolvenţii, le-am demonstrat că nu ştiu nimic. Întrebarea este ce am demonstrat cu acest lucru şi mai ales cui. Am devenit sperietoarea absolvenţilor de facultate juridică, mai ceva ca magistratura. Şi asta în condiţiile în care cineva accede în profesie iar noi nu îi asigurăm nimic decât o posibilitate teoretică de a profesa. Nu sunt pentru primirea oricui şi în orice condiţii, să fim bine înţeleşi. Dar din moment ce relaţiile reciproce cu magistratura s-au lămurit definitiv – în sensul transferurilor dintr-o profesie în alta – consider că este cazul să ne mai tăiem din lungul nasului. Oricum viaţa va fi cea care va limpezi lucrurile. Un acces raţional şi ponderat în profesie ar fi de natură să ajute şi situaţia financiară a filialelor.
Dr. Ştefan Herchi
Preşedintele Filialei Bihor a CAA