Bună ziua, Vă rog să mă ajutați cu un sfat juridic într-o situație foarte complicată. Eu și soțul meu locuim amândoi în Italia (avem reședința obișnuită aici) și avem copii minori, care locuiesc tot în Italia. În anul 2020, am început în Italia o procedură de separare judiciară (contencioasă), care s-a desfășurat cu avocați și s-a finalizat abia în anul 2025. Acum, când am depus în Italia cererea de divorț, avocatul părții adverse a invocat faptul că soțul meu ar fi obținut deja o sentință de divorț în România în anul 2024. Problema este că: 1. Eu nu am primit niciodată nicio citație și niciun act de la instanța din România. Nu am știut absolut nimic de existența acestui proces. 2. Pe toată durata procesului din România (2024), noi eram în plin proces de separare judiciară în Italia, deci el îmi cunoștea perfect adresa reală de domiciliu din Italia și aveam contact prin avocați. 3. El nu a comunicat niciodată instanței din Italia că a deschis divorț în România și, cel mai probabil, nu a comunicat nici instanței din România că în Italia exista deja o procedură de separare pe rol încă din 2020. Întrebările mele sunt: • Cum a fost posibil să se pronunțe un divorț în România în 2024 fără ca eu să fiu citată legal în Italia (țara mea de reședință), având în vedere regulamentele europene (Bruxelles II-ter)? • Ce căi de atac am acum în România împotriva acelei hotărâri pronunțate în lipsa mea (de exemplu, contestație în anulare, revizuire sau apel peste termen după ce obțin dosarul de la arhivă)? • Faptul că a ascuns existența procesului din Italia și a declarat probabil o adresă falsă/veche pentru citarea mea atrage și consecințe penale în România (fals în declarații)? Menționez că am depus deja cerere la arhiva judecătoriei din România pentru a primi copia integrală a dosarului și dovezile de citare. Mulțumesc mult pentru orice sfat sau îndrumare! |
|