Sentinţă penală nr. 1749 din 12/05/2009
(Iaşi). Asigurări auto şi alte asigurări. Despăgubiri.
Prin Sentinţa penală nr. 1749/12.05.2009, instanţa a dispus condamnarea inculpatului C.M. la pedeapsa de doi ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 şi 4 Cod Penal. În sarcina inculpatului s-au reţinut, în esenţă, următoarele: în timp ce se deplasa cu autoturismul pe raza localităţii V.L., pe banda a doua de mers, apropiindu-se de o trecere de pietoni marcată şi semnalizată corespunzător, a observat-o pe partea vătămată T.C. angajându-se în deplasare pe sensul opus, şi a redus viteza. La axul drumului, însă, partea vătămată s-a oprit, dându-i inculpatului impresia că va aştepta ca acesta să treacă, pentru a se pune în mişcare, în fugă, când autoturismul mai avea câţiva metri până la marcajul pietonal. Inculpatul a încercat să evite accidentul trăgând de volan stânga, apoi dreapta, pentru a nu intra pe contrasens, evitând o frânare bruscă, având în vedere carosabilul umed. Victima a fost lovită cu partea din dreapta faţă a autoturismului şi a suferit leziuni care au dus la deces, la două ore după ce a fost transportată la spital.
Instanţa a reţinut că inculpatul nu a respectat obligaţiile impuse de dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002 şi ale Regulamentului de aplicare a acesteia în vigoare la data producerii accidentului, şi nici regulile de conduită preventivă la apropierea de o trecere pentru pietoni marcată şi semnalizată corespunzător. Astfel, pe lângă obligaţia principală de a acorda prioritate pietonilor la traversarea prin locuri special marcate şi semnalizate în acest sens, inculpatul avea, potrivit dispoziţiilor art. 158 lit. m din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 în vigoare la acea dată, obligaţia de a reduce viteza la trecerea pentru pietoni, în cazul în care prevede un pericol. Faptul că partea vătămată a avut o atitudine ezitantă, departe de a-l disculpa pe inculpat, ar fi constituit un motiv în plus pentru acesta să oprească pentru a evita orice pericol. În ceea ce priveşte faptul că pietonul circula la o distanţă de aproximativ un metru dincolo de marcajul pietonal, instanţa a considerat că acesta nu influenţează reţinerea faptei în sarcina inculpatului, din moment ce, în mod clar, pietonul se deplasa în raza de acţiune a indicatorului care-i acorda prioritate de trecere.
Sub aspectul laturii civile, în cauză s-au constituit părţi civile, în primul rând, membrii familiei restrânse a părţii vătămate, şi anume soţia acestuia, T.A., cu suma de 125.000 lei, din care 25.000 lei reprezentând daune materiale şi 100.000 lei reprezentând daune morale, şi copiii victimei, T.A.M., T.M., T.I. şi T.C.C., fiecare cu suma de 100.000 lei, reprezentând daune morale.
Potrivit prevederilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, în asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţele persoane păgubite şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. 1 din acelaşi act normativ, asigurătorul plăteşte despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat. Prin urmare, pentru a se naşte în sarcina asigurătorului de răspundere civilă obligatorie obligaţia de a despăgubi părţile civile pentru prejudiciul produs prin fapta ilicită a inculpatului, este necesar, ca situaţie premiză, să fie stabilită în sarcina inculpatului o asemenea obligaţie de plată. Altfel spus, obligaţia de a plăti despăgubirile este a inculpatului, autorul faptei prejudiciabile, abia în momentul în care o astfel de obligaţie a fost stabilită, atât în ceea ce priveşte existenţa, cât şi cuantumul, are a-şi produce efectele contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile cauzate prin accidente auto. Obligaţia asigurătorului nu este una de sine stătătoare, independentă, ci soarta acesteia şi producerea efectelor sale juridice este legată de cea a obligaţiei inculpatului, de reparare a prejudiciului.
La dosarul cauzei a fost depusă copia unei declaraţii autentificate, semnată de părţile civile T.A., şi T.A.M., potrivit căreia înţeleg să nu se constituie parte civilă faţă de inculpat şi au primit de la această sumă de 8.500 lei, reprezentând cheltuielile de înmormântare şi daune materiale şi morale, suma stabilită de comun acord, astfel încât nu mai au nici un fel de pretenţii de nici o natură de la inculpat, declaraţie ce are valoarea unei renunţări la dreptul pretins, prin înscris autentic, având drept consecinţă respingerea, pe fond, a pretenţiilor civile formulate de cele două părţi civile.
După cum o arăta chiar denumirea sa, în cazul acestui tip de răspundere, riscul asigurat îl constituie nu producerea unui accident de circulaţie cauzator de prejudicii, ci angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a celui asigurat, această răspundere avându-şi izvorul în accidentul produs. Doar dacă sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale în ceea ce-l priveşte pe asigurat, inculpat în procesul penal, şi în sarcina sa este stabilită, inclusiv în cuantumul său, obligaţia de dezdăunare, de reparare a acestui prejudiciu, îşi produce efectele contractul de asigurare de răspundere civilă auto.
Instanţa a constatat că acţiunea civilă promovată de celelalte părţi civile a fost întemeiată în parte, şi anume în ceea ce priveşte daunele morale solicitate. Astfel, instanţa a apreciat că repararea unui prejudiciu de ordin afectiv nu trebuie să se transforme într-un izvor de îmbogăţire pentru copiii victimei, pretenţiile acestora, de 100.000 lei pentru fiecare, fiind exagerate, acordarea unor despăgubiri în cuantum de 20.000 lei pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat fiecăreia din aceste părţi civile fiind de natura să menţină obligaţia de dezdăunare în limitele proporţionalităţii şi echităţii. Instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de aceste părţi, obligând asigurătorul să achite fiecăreia suma de 20.000 lei, cu titlu de daune morale, pentru inculpat. |
CABINET DE AVOCATURĂ MYRA CÎMPEAN (Baroul Bucuresti)
SITE: www.avocat-mc.ro, TEL: 0723-537992
MAIL: av.mcimpean@gmail.com
Sfaturi juridice telefonice gratuite, consultatii juridice la cabinet numai contra cost!
| |
|
|
Va rog o lamurire urgenta
