Va atasez un extras dintr-o hot jud similara (reclamantul s-a bazat pe conversatii sms ***Mijloacele de proba in procesul civil. Inregistrarea audio realizata fara acordul partilor*** În acest context, pentru dovedirea împrumutului de consumație, era necesar ca reclamantul să dovedească prin alte mijloace de probă raportul juridic dintre părți, potrivit susținerilor sale, însă nu a procedat în acest sens, atașând doar conversațiile prin sms si WhatsApp purtate cu pârâta, astfel de conversații nefiind admisibile în cauză, neexistând nici dovada concludentă că discuțiile au fost purtate între părțile din prezenta cauză. Astfel, se reține că nu sunt aplicabile nici prevederile art.282 C.proc.civ. potrivit cărora „1) Când datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care reproduce aceste date constituie instrumentul probator al actului, dacă este inteligibil și prezintă garanții suficient de serioase pentru a face deplină credință în privința conținutului acestuia și a identității persoanei de la care acesta emană. (2) Pentru a aprecia calitatea documentului, instanța trebuie să țină seama de circumstanțele în care datele au fost înscrise și documentul care le-a reprodus.” Una dintre criticile aduse ideii de admisibilitate a conversațiilor prin sms si WhatsApp purtate cu pârâta, obținute fără autorizare, este că acestea aduc atingere vieții private. Pe de altă parte, se reține că există posibilitatea ca acestea să fie falsificate și, în consecință, nu pot beneficia de încredere deplină. În drept, potrivit prevederilor art.2158 alin.1 și 2 C.civ., ”(1) Împrumutul de consumație este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeași sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate. (2) Atunci când o persoană acordă un împrumut fără a o face cu titlu profesional, nu îi sunt aplicabile dispozițiile legale privind instituțiile de credit și instituțiile financiare nebancare.” Însă, în cauză, nu a fost dovedită îndeplinirea condițiilor răspunderii civile, în raport de pârâta din prezenta cauză, astfel că cererea reclamantului nu este întemeiată. ***Virarea unei sume de bani în contul bancar al unei persoane. Dovada existenței unui împrumut*** Or, sarcina probei incumbă reclamantului, potrivit unui principiu de largă aplicare, iar în prezenta cauză nu există nici o dovadă din care să rezulte că pârâta ar fi comis o faptă ilicită, cerință necesară pentru angajarea răspunderii. Față de aceste considerente, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată. (Judecătoria Tulcea, Sentința civilă nr. 1520/2015, www.rolii.ro) |
Avocat Marina STARJIL marina.starjil@gmail.com https://dreptul-familiei.ro/ Experienta de 25 de ani in domeniul juridic (civil, penal, comunitar si international). |
|
|