Prin partajul creditelor ipotecare, soții trebuie să împartă atât proprietatea comună (locuința dobândită prin credit ipotecar), cât și datoria comună (ratele creditului).
Foarte mulți cred că, dacă se înțeleg cu fostul partener prin act notarial sau prin tranzacție consfințită de instanță în ceea ce privește destinul locuinței și al ratelor de credit, în sensul de a renunța la orice pretenție asupra locuinței dobândite prin intermediul creditului ipotecar, atunci nu mai au obligații față de instituția bancară.
Însă, potrivit Regulamentului BNR, creditul nu poate fi preluat doar de unul dintre soți, fără acordul băncii. În lipsa unui astfel de acord, ipoteca asupra locuinței se păstrează până în momentul rambursării creditului, iar soții rămân împreună obligați față de bancă, chiar dacă între timp au divorțat.
Cu alte cuvinte obligațiile contractuale față de bancă nu se sting nici prin convenția soților și nici ca efect al hotărârii de divorț.
Posibilitatea partajării locuinței și a creditului prin atribuirea unuia dintre soți a imobilului precum și preluarea ratelor de credit este posibilă atunci când soțul în cauză îndeplinește singur, pe baza veniturilor obținute, aceleași condiții financiare pe care le-au îndeplinit soții împreună la data accesării creditului.
De asemenea, această posibilitate există și atunci când soțul divorțat care nu dorește locuința și care nu mai vrea să se afle în raporturi contractuale cu banca poate fi înlocuit în contractul de credit cu o altă persoană (de obicei, apropiată soțului care solicită imobilul și care vrea să preia creditul) care să realizeze același scoring bancar, adică se realizeze venituri în același cuantum. În astfel de situații, mai rămâne pentru soți de stabilit dacă loturile se vor egaliza sau nu prin plata unei sulte, funcție de valoarea de circulație actualizată a locuinței, în raport cu nivelul creditului.
Ce se întâmplă dacă banca refuză să își dea acordul la partajarea creditului sau dacă soțul care solicită atribuirea locuinței nu are bonitatea financiară adecvată pentru a prelua întregul credit și nici nu poate aduce o altă persoană aptă să înlocuiască celălalt codebitor (fostul soț)?
În această situație unul dintre soți poate prelua, pe baza unei înțelegeri, locuința cu consecința achitării ratelor de credit în totalitate și cu dobândirea proprietății la data rambursării integrale a creditului ipotecar.
Problema este că, în acestă situație, celălalt soț nu este protejat din punct de vedere juridic și ar putea fi executat silit în ipoteza în care soțul solicitant al locuinței nu își îndeplinește obligația esențială de plată a ratelor de credit. Practic, neavând posibilități de constrângere și operând doar în baza bunei credințe, acestă variantă nu beneficiază de o asigurare solidă pentru soțul care dorește să nu mai fie implicat în plata ratelor de credit.
O altă posibilitate ar fi vinderea locuinței de către soți fie prin bună învoială, fie prin intermediul executorului judecătoresc. Recomandabil ar fi ca soții să coopereze și să vândă locuința prin bună înțelegere, deoarece prețul care se poate obține pe imobil ar fi mai apropiat de valoarea lui de circulație. Prin intermediul executorului judecătoresc, există riscul obținerii unui preț inferior valorii de circulație, în condițiile în care banca nu se implică și nu impune un preț minimal pentru vânzarea locuinței.
Trebuie observat însă că vinderea imobilului nu garantează foștilor soți încetarea obligațiilor contractuale în raport cu banca finanțatoare. |
Avocat Marina STARJIL
marina.starjil@gmail.com
Experienta de 28 de ani in domeniul juridic (civil, penal, comunitar si international). |
|
|
Hotarare definitivă de partaj pt imobil Prima Casa nepusă in practică de BCR
