Buna ziua,
De la inceput, cer scuze pentru faptul ca textul ar putea fi mai scurt.
Numita - prin repartitie guvernamentala, inainte de 1989 - inginer intr-o mare intreprindere industriala, in 1989 mi s-a facut dosar pentru a propune unei comisii din minister, sa fiu promovata sef de atelier, in grupa a IIa de
munca. Dupa ce actele au fost semnate atat de conducerea intreprinderii cat si de medicii din comisia care ne examina anual, dosarul a disparut. Unii colegi spuneau ca sefa de serviciu voia sa-si pastreze incadrarea in categoria a IIa, categorie atribuita postului de sef de atelier.
La cativa ani dupa 1989, unii din conducerea intreprinderii, printre care si sefa de serviciu cu pricina, au organizat o reorganizare a intreprinderii, pentru a se debarasa de cei care i-ar fi putut acuza de administrare deficitara, incompetenta si probabil de sabotaj, frauda si furt din avutul statului. Cum, in perioada respectiva, am avut cateva probleme de sanatate, am fost in cateva concedii medicale, uneori o saptamana - doua, timp de cateva luni. Certificatele medicale le-am adus persoanei care facea pontajul in cadrul serviciului.
La contestarea deciziei de desfacere a contractului de munca pe motiv de reorganizare (se mentiona scaderea numarului de contracte; nu se mentiona managementul defectuos al celor din conducerea intreprinderii, neimplicarea inginerilor competenti din intreprindere, care in urma cu doar cativa ani fusesera co-optati intr-o comisie nationala de specialisti), cu Art. 130 lit. a din vechiul cod al muncii, tovarasii au gasit de cuviinta sa ADAUGE, in pur stil stahanovist, ca subsemnata isi luase concedii fara plata (NU am facut nici o cere de concediu fara plata; pur si simplu aruncasera certificatele medicale susmentionate) de 10 - 15 zile pe luna, timp de cateva luni si ca in urma cu doi ani fusesem sanctionata DE DOUA ORI pentru refuzul indeplinirii "unei sarcini", fara a preciza ca "sarcina" era ilegala.
ADAUGAREA unor motive care-ar fi tinut mai curand de Art. 130 lit. i (care - totusi - nu a fost invocat), pe langa motivul de reorganizare prevazut de Art. 130 lit. a, ar fi trebuit sa determine comisia de judecata sa declare nula decizia de desfacere a contractului de munca. Dar ... eram inainte de anul 2000.
Recent, o persoana care lucrase la serviciul de resurse umane al intreprinderii, a comunicat unei rude a subsemnatei, pe care a intalnit-o pe strada, ca la toamna, daca voi veni din Spania, imi va inmana un document din dosarul susmentionat, semnat de directorul intreprinderii, de seful de sectie si de medicul intreprinderii, in care se mentiona ca lucram deja de trei ani in conditii de munca de grupa a IIa.
Astazi, cand justitia vrea sa scape de MCV si declara ca nu mai e cea de acum doua decenii, ar putea fi folosit acel document pentru a obtine recunoasterea activitatii in grupa a IIa de munca (ar trebui invocat Art. 2502 alin. (2) pct. 2 NCC ?)? Avand invedere ilegalitatile comise, precum si invocarea mai multor motive (neargumentate si/sau neprecizate) in susnumita decizie, trebuie - totusi - obtinuta repunerea in termen (Art. 186 NCPC ?), pentru a invoca (pe cale de consecinta?) nulitatea absoluta a susnumitei decizii? Fiind vorba de un litigiu de munca judecat deja la tribunal, procedura este scutita de taxa de timbru?
Ar putea fi de folos jurisprudenta?
Cum e mai simplu de procedat?
Va multumesc din suflet! |
|
Recuperare grupa frauda dosar erori justitiare nulitate absoluta
