| Alexe Marius | 
Vizitator | | |
| Forum : Drept penal
Subiect :Actiune CEDO si plangere penala pentru fals in declaratii, coruptie sau neglijenta in serviciu
Subiect :Actiune CEDO si plangere penala pentru fals in declaratii, coruptie sau neglijenta in serviciu
Fii primul care răspunde
Buna ziua,
Cazul meu estem urmatorul:
Numele meu este Alexe Marius si doresc sa initiez un proces la CEDO, deoarece am fost impiedicat sa aflu despre decesul tatalui meu de catre institutiile statului (Ministerul de Interne). Acesat lucru mi-a adus atat prejudicii de ordin moral, cat si material. Am incercat sa imi castig drepturile in instanta, dar fara succes.
Speta este urmatoarea:
Parintii mei au divortat cand eu inca nu implinisem 2 ani, eu fiind incredintat spre crestere mamei.
Pe tatal meu l-am vazut de cateva ori in viata mea, cand venea arareori acasa (la 4-5 ani venea acasa si statea aproximativ 6-9 luni), la adresa din Copaceni a parintilor lui. Eu cand mergeam in vizita la bunicii din partea mamei, uneori mergeam si la bunicii din partea tatalui.
Bunicul meu din partea tatalui a decedat la data de 16.07.1995.
In anul 1998, bunica mea si unchiul meu au dezbatut succesiunea dupa bunicul meu, decedat la data de 16.07.1995, tatal meu fiind declarat strain de succesiune prin neprezentare. A fost citat sa se prezinte la dezbaterea succesiunii.
In anul 2002, datorita faptului ca a trecut mai mult timp decat de obicei de cand a fost acasa la parintii lui si nu a mai revenit (din aprilie 1994), eu am depus o cerere la Directia Generala de Evidenta Informatizata a Populatiei, prin care am solicitat informatii despre tatal meu. In raspunsul primit mi s-a comunicat ca a fost identificat ca avand domiciliul indicat de catre mine si ca nu a facut cerere de schimbare a domiciliului.
Eu am fost in repetate randuri la primaria comunei si la postul de politie comunal pentru a intreba daca au informatii despre un eventual deces al tatalui meu. Raspunsurile primite (verbal, ca si intrebarile) au fost negative.
In anul 2010, dupa decesul bunicii, unchiul meu a dorit sa dezbata succesiunea la fel ca in anul 1998, citand-ul pe tatal meu sa se prezinte la succesiune. Am aflat despre acest fapt si m-am prezentat la notariat cu un certificat de grefa prin care demonstram faptul ca am deschis proces pentru declararea disparitiei tatalui meu pe cale judecatoreasca.
Notarul era in posesia unui document emis de catre Serviciul Public Comunitar de Evidenta a Populatiei Ilfov, care mentiona faptul ca tatal meu era decedat din 15.11.1995. Dezbaterea succesiunii a fost suspendata.
In baza documentului emis de catre SPCEP Ilfov, am facut cereri pentru a afla cu exactitate ce s-a intamplat.Mi s-a raspuns ca "se fac cercetari privind modul in care a fost inregistrad decesul tatalui meu in Registrul National de Evidenta a Persoanelor".
M-am deplasat la sediul SPCLEP Ilfov, unde mi s-a spus ca tatal meu a decedat pe raza sectorului 2 si ca nu se stie cum a fost inregistrat decesul in baza de date cu certificat de deces 0/1995, adica fara cerificat de deces. Primaria sector 2 nu a emis certificat de deces pe numele tatalui meu.
Dupa efectuarea acestor demersuri, m-am deplasat la Institutul de Medicina Legala Mina Minovici, unde la arhiva s-a gasit dosarul unui cadavru cu identitate necunoscuta, decedat la data de 15.11.1995 in strada Luntrei nr 2-4, bl 8, sector 2. Era singurul deces cu identitatea cadavrului necunoscuta din acea zi si se afla pe raza sectorului 2. In baza documentelor de la dosar, persoana de la I.M.L. a luat legatura cu o persoana de la Politia sector 2 care a spus ca verifica si ca revine cu un telefon in 10-15 minute. A revenit cu telefon si a confirmat faptul ca era vorba despre tatal meu, ALEXE TUDOR, fiul lui Dumitru si Petra, nascut la data de 25.07.1950 in Com. Copaceni si ca a fost identificat prin AFIS (dupa amprente) in ianuarie 1996. Persoana de la Politia Sector 2 mi-a spus ca este o problema la Primaria Sector 2 si mi-a comunicat faptul ca trebuie sa merg acolo sa le transmit urmatoarele: nr. act 40773/5843/18.11.1995, ridicat pentru inhumare la data de 11.12.1995 si sa rog persoanele de acolo sa verifice si sa imi emita certificatul de deces.
M-am deplasat la Primaria sector 2 Biroul decese, care avea inregistrat pentru actul respectiv un cadavru cu identitate necunoscuta. Persoana de la Primaria sector 2 a vorbit la telefon cu persoana de la Politia sector 2 si a rezultat faptul ca Politia sector 2 nu a notificat Primaria sector 2 cu privire la identificarea cadavrului. Si persoana de la IML a fost contrariata de ce Politia sector 2 nu a notificat Institutul de Medicina Legala cu privire la identificarea cadavrului, intrucat era obligatoriu sa se faca aceasta notificare. De fapt, Politia Sector 2 nu a notificat nici o alta institutie a statului cu privire la identificarea cadavrului tatalui meu.
Am luat legatura cu persoana de la Politia Sector 2 (care intre timp si-a schimbat atitudinea, din cauza faptului ca a aflat ce s-a intamplat) si am stabilit sa ma prezint la sediul Politiei Sector 2 pentru a face o noua identificare a cadavrului tatalui meu in baza fotografiilor facute dupa negativele filmelor ce au fost pastrate la Directia Criminalistica a Municipiului Bucuresti. Mi s-a comunicat faptul ca dosarul initial de identificare a cadavrului tatalui meu nu se mai gaseste, intrucat documentele de acest fel au termen de pastrare in arhiva 2 ani!!! Totusi, persoana respectiva a gasit toate informatiile necesare in doar 10-15 minute cu cateva zile inainte, cand a fost sunata de persoana de la IML! M-am prezentat la sediul Politiei sector 2, am facut identificarea, Politia sector 2 a notificat Primaria sector 2, care la data de 08.09.2010 mi-a emis certificatul de deces (nu inainte de a achita cheltuielile de inmormantare la sediul Agentiei Pentru Prestatii Sociale).
La data de 10.09.2010, Directia de Evidenta a Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date, dupa verificarile efectuate pentru a se stabili modul in care a fost inregistrat decesul tatalui meu in baza de date, a raspuns unei solicitari facute de catre notar in luna iulie 2010, comunicand-ui faptul ca tatal meu FIGUREAZA FARA MENTIUNEA DE DECES.
Am sunat la DEPAB, am discutat cu persoana responsabila si mi-a comunicat faptul ca decesul tatalui meu a fost sters din baza de date deoarece pe numele tatalui meu nu era emis certificat de deces.
Am deshis actiune in instanta, la Judecatoria Cornetu, in care am cerut (prin avocati):
- Repunerea in termenul de acceptare a mostenirii de pe urma defunctului meu bunic;
-Acceptarea succesiunii de pe urma defunctului meu bunic;
- Anularea certificatului de mostenitor emis pe numele bunicii si a unchiului;
-Identificarea masei succesorale si recalcularea cotelor ce revin succesorilor, cu includerea subsemnatului la masa succesorala. Ulterior am solicitat sa fiu declarat unic mostenitor al defunctului meu bunic, fiind singurul care se incadra in termenul legal de 6 luni de acceptare a succesiunii (tatal meu a decedat la 4 luni dupa bunicul meu, iar eu am deshis actiunea in instanta in termen de o luna de la obtinerea certificatului de deces emis pe numele tatalui meu.
Am pierdut procesul, motivarea instantei fiind aceea ca eu am stiut de decesul bunicului meu si ca nu am fost impiedicat sa accept mostenirea. Nu a contat faptul ca nu stiam despre decesul tatalui meu!!!
Am facut recurs la Tribunalul Ilfov si recursul a fost respins pe motivul ca decesul tatalui meu a fost constatat oficial la data de 11.12.1995, prin emiterea actului de deces nr 5843 si ca eu as fi putut afla "cu minime diligente despre decesul tatalui meu" de la Primaria Sector 2!!!
Mentionez faptul ca tatal meu nu s-a nascut si nu a avut domiciliul in sector 2, deci nu vad cum as fi putut merge eu la Primaria sector 2 sa cer informatii despre un eventual deces al tatalui meu!!!
Nu a contat faptul ca la dosar se afla cele trei documente emise de catre:
- postul de politie 1 Decembrie in 17.03.1998, prin care nu i se comunica bunicii mele faptul ca tatal meu era ecedat;
- Directia Generala de Evidenta Informatizata a Populatiei in 14.05.2002, prin care nu mi se comunica faptul ca tatal meu era decedat si
- Directia de Evidenta a Persoanei si Administrarea Bazelor de Date in 10.09.2010, prin care i se comunica notarului faptul ca tatal meu figura fara mentiunea de deces!!!
Nu a contat faptul ca paratul (unchiul meu) nu a contestat faptul ca abia in 08.09.2010 s-a emis certificatul de deces si ca abia atunci s-a aflat oficial despre decesul tatalui meu!!!
Nu a contat faptul ca in anul 1998 a fost dezbatuta succesiunea de pe urma bunicului meu (la dosar se afla intregul dosar de la notar, aferent acelei succesiuni) si ca, in cazul in care decesul tatalui meu ar fi fost constatat oficial la data de 11.12.1995, insemna ca la dezbaterea succesiuni trebuia sa fiu chemat sa particip eu si nu tatal meu, intrucat atat notarul cat si bunica si unchiul meu ar fi putut afla si ei “cu minime diligente” despre decesul tatalui meu.!!!
Mentionez faptul ca exista indicii serioase ca bunica mea si unchiul meu au stiut despre acest deces, intrucat fost informatai la adresa din Copaceni (adresa de domiciliu a defunctului ALEXE TUDOR si a mamei sale Alexe Petra), cu privire la identificarea cadavrului numitului ALEXE TUDOR, dupa amprente, in ianuarie 1996. Altfel nu se explica de ce la dosar se afla documentul nr 107/18.02.1998 (din dosarul de succesiune de pe urma defunctului Alexe Dumitru, bunicul meu, de la B.N.P. Dobrican Gheorghe), emis de catre Judecatoria Sectorului Agricol Ilfov la cererea bunicii mele, Alexe Petra, document carea confirma faptul ca in perioada cuprinsa intre data de 16.07.1995 (data decesului bunicului meu, Alexe Dumitru) si data de 15.11.1995 (data decesului tatalui meu, Alexe Tudor) nu s-a dezbatut (deschis) succesiunea. Este de necrezut faptul ca bunica mea putea face acea cerere, pentru acea perioada foarte precisa de timp, fara sa cunoasca data decesului fiului ei, ALEXE TUDOR. De asemenea, este de necrezut faptul ca bunica mea, femeie in varsta, a facut acest demers fara ca paratul Alexe Dumitru, fratele defunctului ALEXE TUDOR, sa stie despre aceasta, intrucat documentul a fost depus la BNP Dobrican Gheorghe, unde ambii au fost prezenti si declarati mostenitori ai defunctului meu bunic, Alexe Dumitru, iar ALEXE TUDOR a fost declarat strain de succesiune prin neprezentare.
Asa se explica si de ce decesul tatalui meu a fost musamalizat, iar Politia sector 2 nu a informat nici o alta institutie a statului despre identificarea prin AFIS (dupa amprente) a tatalui meu in ianuarie 1996.
Detin numeroase documente care arata ca au fost grave nereguli in acest caz. Unele le-am obtinut zilele acestea de la institutiile statului, altele urmeaza sa le obtin, pentru a demonstra faptul ca decesul nu a fost constatat oficial la data de 11.12.1995, ci abia la data de 08.09.2010. Vom depune Cerere de Revizuire.
Rezumand, faptele stau asa:
- Decesul tatalui meu a avut loc la data de 15.11.1995, pe raza sectorului 2, Bucuresti si a fost inhumat la data de 11.12.1995 ca si cadavru cu identitate necunoscuta;
- Ulterior a existat o identificare a cadavrului tatalui meu, decesul fiind introdus in baza de date, dar cu act de deces 0/1995.
- Decesul tatalui meu a fost cunoscut de catre politie si evidenta populatiei;
- Politia nu a informat nici o alta institutie a statului cu privire la identificarea cadavrului tatalui meu, in special Primaria sector 2, care ar fi emis certificatul de deces si ar fi informat primaria comunei, unde s-ar fi facut mentiunea decesului pe marginea actului de nastere si de unde as fi aflat si eu despre acest deces.
- Raspunsul primit in anul 2002 de la Directia Generala de Evidenta Informatizata a Persoanei a fost unul mincinos. Nu mi s-a comunicat faptul ca tatal meu figura ca decedat. Era introdus in baza de date din anul 1999, conform spuselor celor de la Evidenta Populatiei Ilfov.
- Hotararile date de instantele competente (Judecatoria Cornetu si Tribunalul Ilfov) sunt total nedrepte.
Avocatii mei se arata sceptici cu privire la un proces la CEDO. In ceea ce priveste depunerea unei plangeri penale, m-au intrebat:"doriti sa va luptati cu politia?"
Am rugamintea sa-mi comunicati daca am sanse reale sa castig la CEDO si daca doriti sa ma ajutati in acest sens.
Eu doresc sa fac si o plangere penala.
Va multumesc.
Marius Alexe.
Tel: 0744 651 634 |
|
|
| velea traian |
Vizitator | | |
| Forum : Litigii
Subiect :timbrul de mediu . nelegalitate. recuperare, acţiune în justiţie. model.
Subiect :timbrul de mediu . nelegalitate. recuperare, acţiune în justiţie. model.
Fii primul care răspunde
UNIUNEA NAŢIONALA A BAROURILOR DIN ROMANIA – BAROUL MARAMURES
TRAIAN TR. VELEA – CABINET DE AVOCAT
Avocat TRAIAN TR. VELEA : 0762-20.70.54 ; veleatraian@ymail.com.
Baia Mare Bd. Independenţei nr. 18/72 Judeţul Maramureş. Tel & fax : 0362-401.374 ; 0362 – 401.937. ******************************************************************************************************************
C Ă T R E
TRIBUNALUL MARAMUREŞ
ONORATĂ INSTANŢĂ ,
Subsemnatul CRIŞAN VICTOR , cu domiciliul în Asuaju de Sus nr. 93 , judeţul Maramureş şi cu domiciliul ales în Baia Mare Bd. Independenţei nr. 18/72 jud. Maramureş – la avocatul Traian Tr. VELEA- ( persoană însărcinată cu primirea actelor de procedură - art.158 alin. (1) din Noul Cod de procedură civilă - N.c.pr.civ.).– prin avocatul nostru, cu respect formulăm prezenta acţiune pentru
RESTITUIREA TIMBRULUI DE MEDIU PENTRU AUTOVEHICULE
chemând în judecată pe pârâtele : 1.DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ-NAPOCA , cu sediul în Cluj-Napoca P-ţa Avram Iancu nr. 19 judeţul Cluj; 2. SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL BAIA MARE , cu sediul în Baia Mare, Aleea Serelor nr. 2A , judeţul Maramureş şi 3. ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în Bucureşti Splaiul Independenţei nr. 294 corp A sectorul 6 şi solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 44 şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, ale art. 6 din Noul cod civil , ale art. 1. alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului Uniunii Europene raportate la cele ale art. 101 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) din T.F.U.E. (ex-articolul 81 T.C.E.) , combinate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 5 alin. (1) lit. a, d), e) din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările ulterioare , ale art. 110 T.F.U.E. , ale art. 117 alin. (1) lit. a) şi d), 120 alin. (7) , 124 şi 135 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, ale art. 4 din Codul fiscal , ale art. 1 alin. (1), raportate la cele ale art. 8 alin. (1) teza a doua şi ale art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ , ale art. 13 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F. precum şi ale art. 451- 453 din N.c.pr.civ.,
-Să constate nelegalitatea încasării la bugetul Fondului pentru Mediu a sumei de 5.923 lei achitată la Trezoreria Municipiului Baia Mare cu chitanţa seria TS9 nr. 4734372 din data de 20. 05. 2013 cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule , instituit prin O.U.G. nr. 9/2013 ;
-Să dispună restituirea către reclamantă a acestei sume, cu dobânda fiscală , de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere calculată de la data plăţii şi până la restituirea integrală a sumei şi
-Să le oblige pe pârâte la cheltuieli de judecată ,
pentru următoarele
C O N S I D E R E N T E :
ÎN FAPT , pentru autovehiculul de ocazie FORD FIESTA, achiziţionat din GERMANIA , stat membru al Uniunii Europene, la înmatricularea în România s-a perceput plata timbrului de mediu pentru autovehicule , instituit prin O.U.G. nr. 9/2013.
I.REFERINŢE LEGISLATIVE CRONOLOGICE :
Timbrul de mediu instituit prin O.U.G. nr. 9/2013 înlocuieşte taxa percepută de Statul Român la înmatricularea pentru prima dată în România a unui autovehicul, denumită pe rând : „ taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule ” – instituită prin dispoziţiile art. 214/1 – 214/3 din Codul fiscal – cu începere de la 1 ianuarie 2007 până la 1 iulie 2008, „taxa pe poluare pentru autovehicule” - instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 , cu modificările ulterioare , cu începere de la 1 iulie 2008 până la 10 ianuarie 2012 , respectiv „ taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule „ , instituită oprin Legea nr. 9/2012 , modificată prin O.U.G. nr. 1/2012 , cu începere de la 10 ianuarie 2012 până la 1 ianuarie 2013. Incepând cu 1 ianuarie 2013 O.U.G. nr. 1/2012 a fost abrogată, rămânând în vigoare Legea nr. 9/2012, până la data de 15 martie 2013 când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Este de reţinut că înainte de 1 ianuarie 2007 – data aderării României la U.E. – pentru autovehiculele care se înmatriculau pentru prima dată în România se percepeau accize – ( art. 207 lit. g), art. 208 alin. (5) din Codul fiscal 2006)
Faptul că după 1 ianuarie 2007 , taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule a fost instituită în locul accizelor , este demonstrat prin reglementarea conţinută în art. 221/1 din Codul fiscal 2007.
II. TAXELE AUTO PERCEPUTE DE STATUL ROMÂN ÎN PERIOADA
1 IANUARIE 2007 –1 IANUARIE 2013 - 1 5 MARTIE 2013 ŞI REGLEMENTĂRILE COMUNITARE ;
Toate reglementările taxei auto percepute de Statul Român în perioada 1 ianuarie 2007 – 1 ianuarie 2013 – 15 martie 2013 la prima înmatriculare în România a unui autovehicul de ocazie provenit dintr-un stat membru al Uniunii Europene , au fost considerate şi dovedite ca fiind contrare reglementării internaţionale – art. 90 paragraful I din T.C.E. – devenit art. 110 paragraful I din T.F.U.E.
Astfel, în cauza C- 402/09 – TATU – soluţionată la 7 aprilie 2011 şi în cauza C- 263/10 – NISIPEANU – soluţionată la 7 iulie 2011, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene - (C.J.U.E.)- a statuat că :
“Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piața națională.”
În virtutea dispoziţiilor art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României după 1 ianuarie 2007 Statul Român a fost obligat să respecte prioritatea reglementării internaţionale în raport cu reglementarea internă contradictorie.
Totodată în virtutea necesităţii respectării aşa numitului “acquis comunitar”, Statul Român a fost obligat să accepte principiul potrivit căruia „judecătorul naţional, însărcinat cu aplicarea, în cadrul competenţei sale, a dispoziţiilor dreptului comunitar, are obligaţia de a asigura efectul deplin al acestor norme, lăsând neaplicată, la nevoie, în virtutea propriei sale autorităţi, orice dispoziţie contrară a legislaţiei naţionale, chiar ulterioară, fără a trebui să ceară sau să aştepte eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin alt procedeu constituţional.” – principiu instituit de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene - C.J.C.E. – (devenită Curtea de Justiţie a Uniunii Europene - C.J.U.E.) încă prin soluţia adoptată în cauza C-106/77 – Simmenthal .
Totodată trebuie remarcată şi Decizia nr. 24/14 noiembrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 9/2011, al Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie prin care s-a stabilit că :
„1. ACŢIUNEA având ca obiect OBLIGAREA Instituţiei Prefectului prin serviciul de specialitate, LA ÎNMATRICULAREA autovehiculelor second - hand achiziţionate dintr-un stat membru al Uniunii Europene , FĂRĂ PLATA TAXEI DE POLUARE prevăzută de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 şi FĂRĂ PARCURGEREA PROCEDURII DE CONTESTARE a obligaţiei fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 ESTE ADMISIBILĂ.
2.PROCEDURA DE CONTESTARE prevăzută de art. 7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, raportat la art. 205-208 din Codul de procedură fiscală NU SE APLICĂ ÎN CAZUL CERERILOR DE RESTITUIRE A TAXEI DE POLUARE întemeiate pe dispoziţiile art. 117 alin. 1 lit. d din acelaşi cod.”
III.REGLEMENTAREA TIMBRULUI DE MEDIU PENTRU AUTOVEHICULE ;
Potrivit dispoziţiilor art. 4 din O.U.G. nr. 9/2013 :
“Obligaţia de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a)cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare;
b)la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanţe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.”
( NOTĂ : Denumirea de “ timbru de mediu” a fost adoptată prin O.U.G. nr. 9/2013, intrată în vigoare la 15 martie 2013.
În perioada 1 ianuarie - 15 martie 2013 , deşi reglementarea era identică, denumirea a fost aceea de “ taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule “ instituită prin Legea nr. 9/2012 şi aplicată ca atare după abrogarea , începând cu 1 ianuarie 2013 , a O.U.G. nr. 1/2012 ).
Astfel taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, aplicată în perioada 1 ianuarie 2013 – 15 martie 2013 va fi tratată asemenea timbrului de mediu , întrucât prevederile celor două acte normative - Legea nr. 9/2012 şi O.U.G. nr. 9/2013 - sunt identice).
IV.DIFERENŢA ESENŢIALĂ DINTRE VECHILE TAXE AUTO ŞI TIMBRUL DE MEDIU PENTRU AUTOVEHICULE :
În analiza acestei diferenţe este necesar să se constate că taxele auto anterioare – sub diversele lor denumiri – se percepeau la înmatricularea pentru prima dată în România a autovehiculului.
Proprietarul unui autovehicul care nu plătea taxa auto, nu putea înmatricula acel autovehicul în România şi, în consecinţă, NU PUTEA CIRCULA CU ACEL AUTOVEHICUL PE TERITORIUL ROMÂNIEI decât în acea perioadă determinată de timp – de regulă 90 de zile – necesară înmatriculării.
Cu alte cuvinte , TAXA AUTO AFECTA DREPTUL PROPRIETARULUI DE FOLOSINŢĂ A AUTOVEHICULULUI , adică dreptul de a circula cu autovehiculul pe teritoriul României.
În tot acest timp, însă, PROPRIETARUL ÎŞI PĂSTRA INTACTE celelalte prerogative ale dreptului de proprietate : POSESIA şi DISPOZIŢIA .
Spre deosebire de vechile taxe auto, TIMBRUL DE MEDIU AFECTEAZĂ ATÂT FOLOSINŢA ( art. 4 lit. a),b) din O.U.G. nr. 9/2013) CÂT ŞI DISPOZIŢIA - ( art. 4 lit. c) şi d) din O.U.G. nr. 9/2013.) ca prerogative ale dreptului de proprietate asupra autovehiculului .
V. IMPACTUL TIMBRULUI DE MEDIU REGLEMENTAT DE ART. 4 LIT. c) ŞI d) DIN O.U.G. NR. 9/2013 ASUPRA VIEŢII SOCIAL – ECONOMICE :
Prin felul în care este reglementat, timbrul de mediu stipulat în art. 4 lit. c) şi d) din O.U.G. nr. 9/2013 creează diferenţieri între categoriile de cetăţeni proprietari de autovehicule similare înmatriculate în România:
Astfel sunt create diferenţieri între categoria proprietarilor „ curajoşi” care au dat în judecată Statul Român şi au obţinut fie restituirea taxei auto achitată nelegal fie înmatricularea autovehiculelor fără plata acestei taxe şi categoria proprietarilor „ docili”, care au plătit această taxă auto nelegală fără a mai cere restituirea ei.
În concret, pe cetăţenii „ curajoşi” care şi-au câştigat dreptul de a folosi autovehicului fără plata taxei auto nelegale , ordonanţa timbrului de mediu „îi sancţionează” obligându-i la plata timbrului de mediu cu ocazia vânzării autovehiculului , iar pe cei „docili” „îi gratifică „ pentru lipsa lor de curaj în a se opune nelegalităţilor statului , scutindu-i de plata timbrului de mediu la vânzarea autovehiculului.
Reglementarea timbrului de mediu prin art. 4 lit. c) şi d) din O.U.G. nr. 9/2013 constituie, aşadar, una dintre mostrele elocvente de autoritate prin care Statul Român ÎŞI UMILEŞTE cetăţenii curajoşi şi oneşti şi ÎI PROTEJEAZĂ pe cei docili şi supuşi orbeşte hotărârilor politrucilor care îi conduc !
Timbrul de mediu reglementat prin art. 4 lit. c) şi d) din O.U.G. nr. 9/2013 creează diferenţieri între categoriile de autovehicule similare înmatriculate în România : pentru cele în privinţa cărora s-a restituit taxa auto achitată nelegal ori au fost înmatriculate fără plata acestei taxe , ORDONANŢA TIMBRULUI DE MEDIU LE IMPUNE LA VÂNZARE O TAXĂ în timp ce pentru autovehiculele similare în privinţa cărora nu s-a restituit taxa auto achitată nelegal ACEASTĂ TAXĂ NU ESTE IMPUSĂ !
Se poate conchide, aşadar, că, prin O.U.G. nr. 9/2013 Guvernul Ponta LEGALIZEAZĂ NELEGALITĂŢILE Guvernelor Tăriceanu , Boc şi Ungureanu în materia taxei auto .
Acest mod de a reglementa un domeniu important al vieţii sociale cotidiene – dreptul de folosinţă şi de dispoziţie asupra unui autovehicul – nu poate genera decât frustrare şi nemulţumire generală dovada constituind-o avalanşa de noi acţiuni în justiţie şi de petiţii adresate clasei politice!
VI.ÎNCĂLCAREA REGLEMENTĂRILOR COMUNITARE :
Încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din REGULAMENTUL (CE) NR.1/2003 AL CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE , raportate la dispoziţiile art. 101 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) din TRATATUL PRIVIND FUNCŢIONAREA UNIUNII EUROPENE (T.F.U.E.) - ( ex - articolul 81 din T.C.E. )
a) Textul art. 1 alin. (1) din REGUMEMENTUL NR. 1/2003 al C.U.E. :
„(1).Acordurile , deciziile şi practicile concertate menţionate la articolul 81 alin. (1) din tratat , care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 81 alin. (3) din tratat, sunt interzise , fără a fi nevoie de o decizie prealabilă în acest sens” ( Notă : este vorba de art, 81 din T.C.E., devenit art. 101 din T.F.U.E. Vom reda , mai jos, şi textul acestui articol .)
b)Cine are sarcina probei acestor încălcări :
Art. 2 din REGULAMENT : „Sarcina probei ”
“ In orice procedura nationala sau comunitara de aplicare a articolelor 81 si 82 din tratat, sarcina probei unei incalcari a articolului 81 alineatul (1) sau a articolului 82 din tratat revine partii sau autoritatii care invoca incalcarea. Intreprinderii sau asociatiei de intreprinderi care invoca beneficiul articolului 81 alineatul (3) din tratat ii revine sarcina de a dovedi ca sunt indeplinite conditiile din respectivul alineat. “
c)Ce competenţă au instanţele naţionale
în constatarea încălcărilor art. 81 TCE – (art. 101 TFUE)?
Art. 6 din REGULAMENT ,”Competentele instantelor nationale”
“Instantele nationale sunt competente sa aplice articolele 81 si 82 din tratat. “
d)Textul art. 81 din T.C.E. – ( art. 101 din T.F.U.E.)
“ (1) Sunt incompatibile cu piața internă și interzise orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi și orice practici concertate care pot afecta comerțul dintre statele membre și care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței interne și, în special, cele care:
(a) stabilesc, direct sau indirect, prețuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiții de tranzacționare;
(b) limitează sau controlează producția, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investițiile;
(c) împart piețele sau sursele de aprovizionare;
(d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;
(e) condiționează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.
(2) Acordurile sau deciziile interzise în temeiul prezentului articol sunt nule de drept.
(3) Cu toate acestea, prevederile alineatului (1) pot fi declarate inaplicabile în cazul:
— oricăror acorduri sau categorii de acorduri între întreprinderi;
— oricăror decizii sau categorii de decizii ale asocierilor de întreprinderi;
— oricăror practici concertate sau categorii de practici concertate
care contribuie la îmbunătățirea produciei sau distribuției de produse ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând totodată consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obținut și care:
(a) nu impun întreprinderilor în cauză restricții care nu sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;”
(b) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența în ceea ce privește o parte semnificativă a produselor în cauză.” ( s.n., av. Tr.Tr.V.)
e) În legislaţia internă , corespondentul REGULAMENTULUI NR. 1/2003 AL C.U.E. este Legea nr. 21/1996 - legea concurenţei – cu modificările ulterioare.
Această lege redă aproape cuvânt cu cuvânt reglementarea comunitară .
Potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 21/1996 ,
“(1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică actelor şi faptelor care restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa, săvârşite de:
…………………………………………………………………………………………..
b) autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale sau locale, în măsura în care acestea, prin deciziile emise sau prin reglementările adoptate, intervin în operaţiuni de piaţă, influenţând direct sau indirect concurenţa, cu excepţia situaţiilor când asemenea măsuri sunt luate în aplicarea altor legi sau pentru apărarea unui interes public major”... ş.a.m.d.
Am subliniat aceste prevederi ale reglementării interne pentru a se observa faptul că Legea concurenţei se aplică şi O.U.G. nr. 9/2013 , întrucât din modul de redactare a textelor reglementării comunitare s-ar putea concluziona , într-o accepţiune restrictivă a interpretării, că această reglementare se referă doar la întreprinderi şi asocieri de întreprinderi din statele membre nu şi la autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale sau locale.
În concret, Guvernul României, prin O.U.G. nr. 9/29013, respectiv prin introducerea timbrului de mediu la prima vânzare după înmatricularea autovehiculului în România, influenţează concurenţa în piaţa auto second - hand din România creînd discriminări vădite la prestaţii echivalente – între autovehiculele similare înmatriculate în România puse în vânzare de către proprietarii lor.
Astfel, pentru autovehicule identice, guvernul impune timbrul de mediu pentru cele la care înmatricularea s-a făcut fără plata taxei auto – declarată nelegală de către C.J.U.E. – sau pentru cele la care taxa auto a fost restituită prin hotărâri judecătoreşti definitive - dar nu impune acest timbru de mediu autovehiculelor pentru care s-a plătit această taxă auto nelegală, însă proprietarii nu au solicitat restituirea ei.
f).Încălcarea în concret de către O.U.G. nr. 9/2013 a REGULAMENTULUI NR. 1/2003
AL CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE :
f.1.Prin instituirea timbrului de mediu la prima vânzare – art. 4 lit. c) şi d) din O.U.G. nr. 9/2013 - Guvernul României, stabileşte condiţii de tranzacţionare distincte pentru autovehucule similare existente pe piaţa internă şi astfel încalcă dispoziţiile art. 101 alin. (1) lit. a) din T.F.U.E.
f.2. Prin instituirea timbrului de mediu la prima vânzare –art. 4 lit. c) şi d) din O.U.G. nr. 9/2013 - Guvernul României limitează comercializarea autovehiculelor pentru care s-a restituit taxa auto ori au fost înmatriculate fără plata acestei taxe şi astfel încalcă dispoziţiile art. 101 alin. (1) lit. b) din T.F.U.E.
f.3. Prin instituirea timbrului de mediu la prima vânzare – art. 4 lit. c) şi d) din O.U.G. nr. 9/2013 - Guvernul României aplică proprietarilor de autovehicule similare înmatriculate în România condiţii inegale la prestaţii echivalente şi astfel încalcă dispoziţiile art. 101 alin. (1) lit. d) din T.F.U.E.
f.4. Prin instituirea timbrului de mediu la prima vânzare -art. 4 lit. c) şi d) din O.U.G. nr. 9/2013 - Guvernul României condiţionează încheierea contractului de vânzare-cumpărare a unui autovehicul înmatriculat în România , de acceptarea de către cumpărător a unor prestaţii suplimentare – în speţă plata timbrului de mediu – care, prin natura sa, nu are nici o legătură cu obiectul contractului de vânzare-cumpărare , şi astfel încalcă dispoziţiile art. 101 alin. (1) lit. e) din T.F.U.E.
Sancţiunea pe care reglementarea comunitară o dă acestei “ DECIZII” a “AUTORITĂŢII ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE “ care este GUVERNUL ROMÂNIEI este NULITATEA DE DREPT – art. 101 alin. (2) din T.F.U.E.
ÎN CONCRET , dispoziţiile art, 4 lit. c) şi d) din O.U.G. nr. 9/2013 SUNT NULE DE DREPT !
VI.CONSECINŢELE NULITĂŢII DISPOZIŢIILOR ART. 4 lit. c) şi d) din O.U.G. nr. 9/2013 :
Este de observat că exact aplicarea acestor dispoziţii ale Legii nr. 9/2012 fusese suspendată până la 1 ianuarie 2013 de către Guverul Boc prin O.U.G. nr. 1/2012 , iar consecinţa a fost neconformitatea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule , reglementată perin Legea nr. 9/2012 , cu dispoziţiile art. 110 paragraful I din T.F.U.E.
Aşadar, nulitatea dispoziţiilor art, 4 lit. c) şi d) din O.U.G. nr. 9/2013 , privind timbrul de mediu pentru autovehicule , atrage în mod automat neconformitatea timbrului de mediu pentru autovehicule reglementat de art. 4 lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 9/2013 cu dispoziţiile art. 110 paragraful I din T.F.U.E. întrucât, din nou, autovehiculele de ocazie provenite dintr-un stat membru al U.E. sunt discriminate la prima înmatriculare în România faţă de autovehiculele similare existente pe piaţa internă.
ÎN CONCLUZIE , întreaga reglementare a timbrului de mediu – prin art. 4 lit. a), b), c) şi d) din O.U.G. nr. 9/2013 - CONTRAVINE REGLEMENTĂRILOR COMUNITARE - în concret art. 1 alin. (1) din REGULAMENTUL (CE) NR. 1 /2003 AL CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE raportat la art. 101 alin. (1) lit. a), b), d), e) din T.F.U.E. şi art. 110 paragraful I din T.F.U.E.
VII. AlLTE ÎNCĂLCĂRI ALE ORDINII JURIDICE INTERNE ŞI INTERNAŢIONALE
PRODUSE DE O.U.G. NR. 9/2013
Timbrul de mediu instituit prin O.U.G. nr. 9/2013 aduce în plus următoarele atingeri ordinii juridice interne şi internaţionale :
VII.1.Încalcă dreptul de proprietate privată garantat de Constituţia României – art. 44 – prin afectarea dreptului de dispoziţie al proprietarului unui autovehicul înmatriculat în România în privinţa căruia , prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă , s-a dispus restituirea taxei auto achitate nelegal ori înmatricularea lui fără plata acestei taxe .
Acest proprietar-vânzător nu poate transmite cumpărătorului totalitatea drepturilor pe care le-a avut el cu privire la acel autovehicul.
Astfel, în timp ce el are dreptul de a circula cu autovehiculul al cărui proprietar este ( dreptul de folosinţă) , la vânzare, în condiţiile OUG nr. 9/2013 - el nu poate transmite acest drept de folosinţă cumpărătorului !
Altfel spus el NU POATE DISPUNE în mod liber şi suveran de bunul al cărui proprietar este!
VII.2.Încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) lit. d) pct. V) din Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea Ordonanţei nr. 137/31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare prin diferenţierile pe care le face între proprietarii autovehiculelor înmatriculate în România în privinţa cărora s-au dispus – prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile – restituirea taxei auto încasate nelegal ori înmatricularea lor fără plata acestei taxe şi proprietarii de autovehicule similare în privinţa cărora nu s-a solicitat şi nu s-a dispus restituirea acestei taxe.
VII.3.Încalcă principiul neretroactivităţii legii civile reglementat de art. 6 din Noul cod civil , care, în alin. (3) prevede textual : „ Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi ( în speţă art. 214/1-214/3 din Codul fiscal 2007 , O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare , Legea nr. 9/2012 modificată prin O.U.G. nr. 1/2012 ) sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, NEPUTÂND FI CONSIDERATE VALABILE ORI, DUPĂ CAZ, EFICACE POTRIVIT DISPOZIŢIILOR LEGII NOI”.
Or, O.U.G. nr. 9/2013 TOCMAI ACEASTA FACE : DĂ EFICACITATE TAXEI AUTO ACHITATE ÎN VIRTUTEA ACESTOR ACTE NORMATIVE INTERNE NECONFORME CU REGLEMENTAREA COMUNITARĂ !
În concret, cei care au plătit taxa auto percepută nelegal şi reglementată de actele normative susmenţionate NU PLĂTESC TIMBRUL DE MEDIU considerându-se că au făcut o plată legală, în timp ce aceia care au solicitat restituirea taxei achitate nelegal ori înmatricularea autovehiculului fără plata acelei taxe, PLĂTESC TIMBRUL DE MEDIU , considerându-se astfel, că restituirea taxei auto percepute nelegal ori înmatricularea autovehiculului fără plata acestei taxe nu au fost dispoziţii legale ale instanţelor judecătoreşti şi că, deci, nu au nici o valoare juridică !
VII.4.Încalcă autoritatea de lucru judecat - ( art. 430 N.c.pr.civ.) - a hotărârilor pronunţate de instanţele naţionale care au statuat pentru totdeauna că autovehiculele în cauză pot circula pe teritoriul României fără nici o îngrădire a dreptului de proprietate a celor care le-au înmatriculat fără plata taxei auto percepute nelegal ori au solicitat restituirea acestei taxe achitate nelegal.
VII:5.Încalcă Deciziile C.J.U.E. pronunţate în cauzele C-402/09 – TATU vs ROMANIA – soluţionată la 7 aprilie 2011 şi C-263/10 –NISIPEANI vs ROMANIA – soluţionată la 7 iulie 2011 , prin faptul că dispoziţiile O.U.G. nr. 9/2013 dau eficacitate taxelor achitate în virtutea unor acte normative interne declarate de către instanţa europeană ca nefiind conforme cu reglementarea comunitară !
***
VIII. CU TITLU DE CHESTIUNI JURIDICE DE FOND
VIII.1. În cazul de faţă procesul vizează restituirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule, plătită ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale ( art. 117 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.).
VIII.2.Dreptul contribuabililor de a cere restituirea creanţelor fiscale „se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituire” ( art. 135 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. astfel că acţiunea este introdusă în termen.
VIII.3.În ce priveşte dobânda care se acordă în asemenea cauze,apreciem că în cauză sunt incidente dispoziţiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală , care constituie „norma specială” în materie şi nu dispoziţiile O.G. nr. 13/2011 referitoare la dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, care constituie „norma generală” în materie.
Astfel, art. 124 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevede că : „ acordarea dobânzii se face la cererea contribuabililor” , ceea ce ar însemna că, în ipoteza în care dobânda nu este solicitată în mod expres, instanţa nu o va acorda.
De altfel, instanţa urmează a se conforma dispoziţiilor Hotărârii din 18.04.2013 pronunţată de C.J.U.E în cauza C-565/11 – IRIMIE vs. A.F.P. SIBIU şi A.F.M. – prin care s-a statuat, practic, că norma juridică internă aplicabilă este art. 124 din Codul de procedură fiscală care reglementează dobânda fiscală – aplicabilă, în speţă, la restituirea taxei auto încasate cu nerespectarea dreptului U.E..
În cazul de faţă SOLICITĂM ACORDAREA ACESTEI DOBÂNZI , cu începere de la data plăţii timbrului de mediu pentru autovehicule , perceput în mod nelegal, până la restituirea integrală a acestuia.
VIII.4.În privinţa cuantumului dobânzii există de asemenea o reglementare specială : art. 124 alin. (2) din Codul de procedură fiscală: ” Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod” adică, potrivit art. 120 alin. (7) din C.pr.fisc. „ de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificată prin legile bugetare anuale”.
Acest cuantum a fost de 0,1% până la 1 iulie 2010 când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 39/2010 astfel că, după această dată procentul de 0,05% este cuantumul corect pe care instanţa urmează a-l avea în vedere.
De altfel, art. 9 din O.G. nr. 13/2011prevede în mod expres că: „Dobânzile percepute sau plătite de Banca Naţională a României, de instituţiile de credit, de instituţiile financiare nebancare şi de Ministerul Finanţelor Publice , precum şi modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice . “
În ce priveşte data de la care se acordă dobânda fiscală, dacă până la data de 18.04.2013 instanţele judecătoreşti au pronunţat soluţii contradictorii, fie respingând cererea de acordare a dobânzii fiscale şi acordând dobânda legală reglementată de O.G. nr. 9/2000 sau O.G. nr. 13/2011 , fie respingând în totalitate cererea şi neacordând nici o dobândă, prin Hotărârea din 18.04.2013 pronunţată de C.J.U.E în cauza C-565/11 – IRIMIE vs/ A.F.P. SIBIU şi A.F.M. – s-a statuat, practic, că la restituirea taxei auto încasate cu nerespectarea dreptului U.E, se acordă dobânda fiscală reglementată de art. 124 din Codul de procedură fiscală de la data plăţii taxei de către contribuabil.
IX.CU TITLU DE CHESTIUNI PROCESUALE :
În urma intrării în vigoare – la 1 august 2013 - a H.G. nr. 520/ 24 iulie 2013, privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F., în cauză se impune a fi citate în calitate de pârâte DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ-NAPOCA cu sediul în Cluj-Napoca Piaţa Avram Iancu nr. 19 judeţul Cluj , SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL ( ORĂŞENESC) la care este arondat contribuabilul plătitor şi ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU , întrucât timbrul de mediu pentru autovehicule este stabilit de către SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL SAU ORĂŞENESC – după caz - de la domiciliul contribuabilului plătitor , este încasat prin unităţi ale TREZORERIEI STATULUI într-un cont deschis pe numele ADMINISTRAŢIEI FONDULUI PENTRU MEDIU , se face venit la bugetul FONDULUI PENTRU MEDIU şi este gestionat de către ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU , în timp ce DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE este instituţia financiară tertitorial-competentă , cu personalitate juridică , ce stă în justiţie în numele SERVICIULUI FISCAL MUNICIPAL ( ORĂŞENESC) care a stabilit şi a încasat taxa – (art. 13 alin. (1) din H.G. nr. 520/2013) privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F.)
X. ÎN CONCLUZIE ;
Acestea sunt motivele pentru care acţiunea noastră se impune a fi admisă, sens în care, cu tot respectul, Vă rugăm să binevoiţi a dispune !
XI.CHELTUIELILE DE JUDECATĂ :
Sunt datorate în mod firesc în temeiul dispoziţiilor art. 451 – 453 N.c.pr.civ,. pârâtele fiind , în mod evident ,“ partea care pierde procesul”.
Exonerarea pârâtelor de plata - fie chiar parţială - a acestor cheltuieli , de către instanţa de judecată – ar constitui, pe lângă o gravă încălcare a legii, (art. 453 alin. (1) N.cpr.civ. C.pr.civ.), şi o a doua nedreptate făcută cetăţeanului român care , în cazul de faţă, nu solicită altceva decât recunoaşterea şi respectarea unui drept al său, dobândit ca cetăţean european!
Este bine cunoscut faptul că în toate cazurile, onorariul avocaţial este convenit între avocat şi client. Totodată, contractul de asistenţă juridică se investeşte cu formulă executorie şi devine titlu executoriu care, la nevoie, poate fi executat silit.
Reducerea onorariului avocaţial de către magistrat este o măsură care “NU VA AVEA NICI UN EFECT ASUPRA RAPORTURILOR DINTRE AVOCAT ŞI CLIENTUL SĂU “ - potrivit dispoziţiilor art. 541 alin. (2) teza finală din N.c.pr.civ.) ,
Aşa fiind este de subliniat că prin luarea unei astfel de măsuri, magistratul îşi ratează ţinta , întrucât această reducere - este , în realitate , o măsură de sancţionare a avocatului, prin desconsiderarea , de către magistrat, a muncii sale – care, însă, nu-l afectează pe avocat ci loveşte direct în cetăţean !
XII.JUDECAREA ÎN LIPSĂ
În ipoteza în care, din varii motive, nu vom putea fi prezenţi la termenul stabilit de instanţă pentru dezbateri , Vă rugăm să binevoiţi a proceda la judecarea cauzei şi ÎN LIPSA NOASTRĂ – ( art. 153 alin. (1) , art. 223 alin.(1)-(3) şi art. 411 alin. (2) din N.c.pr.civ.)
Cu deosebită consideraţie ,
reclamant , (ă), prin
avocat Traian Tr. VELEA |
|
|
Întrebări care nu au primit încă răspuns
